Portret de Artist – Lidia Bejenaru

Lidia Bejenaru s-a născut la 3 mai 1953 în satul Ţipleteşti, sat care până nu demult nici nu se afla pe harta Republicii Moldova. Provine dintr-o familie cu mulți copii, 11 la număr, dintre care, în prezent mai trăiesc doar 2, Lidia şi fratele ei mai mare. Copilaria i-a fost dulce şi frumoasă. Tatăl era albinar, mama era eroină, crescând mulţi copii, era gospodină casnică, avea grijă cu mare drag de copii. Aveau pământ, prisacă, lucrau la colhoz şi copiii ştiau de cuvântul părinţilor. Fiecare dintre ei aveau câte o îndeletnicire: unul avea grijă de raţe, altul hrănea animalele, altcineva le adăpa…erau copii munciţi, în acest context doamna Lidia spune: ”Asta-i şcoala vieţii, cei şapte ani de-acasa”.

În copilărie Lidia nu visa să devină cântăreaţă, de mică cânta în corul bisericii din sat unde îi plăcea foarte mult. Îşi aminteşte cu drag: ”atuncea cântam subţirel, ca un copilaş…”. În clasa a 8-a în Comsomol nu a fost acceptată din motivul cântatului în biserică, or pe atunci şcoala cu biserica nu se împăcau. Faptul că nu a fost admisă în Comsomol nu a facut-o să sufere prea mult pentru că, fiind mulţi copii în familie, a primit ”îndreptare” din Colhoz să meargă să studieze la Şcoala de Iluminare Culturală din Soroca. A fost încurajată chiar şi de profesorul de muzică din sat. Pe atunci Lidia cânta la şezători sau la lucrul pe dealul mare, cântece din repertoriul Angelei Păduraru, Benone Sinulescu, Irina Loghin, care îi erau idoli şi le cunoştea repertoriul la perfecţie. Femeile din sat se adresau mamei: ”Marie, dă fata asta la muzică că tare frumos mai cântă, poate o s-o faci artistă!”

 

DCF 1.0

Când a mers la Şcoala de iluminare culturală din Soroca, locurile pentru specialitatea Dirijat Coral erau deja suplinite, de aceea Lidia a fost înmatriculată la Taraf- Conducător de orchestră. Aici a studiat vioara, ţambalul, acordeonul, pianul, trompeta, violoncelul. De ce atîtea instrumente? Pentru că un conducător de orchestră trebuie să cunoască fiecare instrument muzical și diapazonul fiecăruia în parte. Lidia fiind fetiţă modestă de la ţară, la acordeon şi pian se mai descurca, însă vioara i se dădea cel mai greu. Zilnic, la ora 6 dimineaţa, după ce răsuna Imnul Ţării, începea să exerseze la vioara pe care o purta într-o trăistuţă cusută de mama ei. Era ajutată de Nicolae Botgos, violonist de excepţie care la început, când auzea scărţâiturile nevinovate ale viorii Lidiei, o privea cu sarcasm, dar mai apoi însă, i-a picat la inimă fetiţa şi a început să o ajute cu sfaturi utile pentru însuşirea eficientă a viorii. Lidia de asemenea a mai fost ajutată şi de ceilalţi colegi: Boris Rudenco, Guţanu, Gheorghe Iovu… Au fost o grupă unită în care prietenia şi ajutorul reciproc era ca la ea acasă. Acum fiecare dintre ei au ajuns muzicieni de excepţie, activează de mulţi ani împreună şi se simt bine, ca pe timpuri. Ca elevă, Lidia era foarte sârguincioasă, învăţa bine, exersa mult la instrumentele muzicale. A susţinut toate examenele pe 5 (pe timpuri 5 era notă maximă), în afară de cel de la vioară la care a primit 4. Spune zîmbind: „Dacă nu mă îndrăgosteam de Botgros, dădeam toate examenele pe 5, dar aşa, la vioară am avut cu un punct mai puţin decât el. Ăsta şi este paradoxul, eu care nici nu ştiam ce-i aceea vioară, am cântat ceea ce m-au învăţat, iar el este un talent înnăscut, dat de la Dumnezeu, nu se putea compara cu tocirea mea!”

Untitled-12

După Soroca, Lidia, împreună cu Nicolae au mers la Edineţ unde erau porecliţi Romeo şi Julieta. La Edineţ au fost repartizați să lucreze ca tineri specialişti. Nicolae era conducătorul şi dirijorul orchestrei de muzică populară „Ciocîrlia”, iar Lidia era metodista raionului Edineţ şi avea grijă de toate măsurile culturale în masă, paralel cânta ca solistă vocalistă în „Ciocîrlia”. Acolo i-au cunoscut pe renumiţii lăutari rapsozi: Nicolae Panu, Dumitru Ciobanu, Popov. Aceştia erau o pleiadă de muzicanţi care activau intens pe atunci pentru că erau mari talente, virtuozi ai instrumentelor populare, dar care nu aveau studii în domeniu sau le aveau puţine. Acum copiii lor duc tradiţia de muzicanţi de la Nordul Moldovei. La început era greu să conlucreze luând în consideraţie faptul că cei doi tineri cântau alături de rapsozii lăutari. Li se reproşa: „Iaca o venit un şcolit să ne înveţe cum să cântăm”, însă până la urmă s-au înţeles împrietenindu-se şi trecând peste toate greutăţile.

Lidia şi Nicolae s-au căsătorit în 1971. Tinerii şi-au desfaşurat activitatea artistică până când în 1972 au primit propunerea din partea lui Alexandru Vacarciuc, dirijorul orchestrei Mugurel, să vină în Chişinău. ”Mugurel” avea nevoie de talentatul Nicolae care exploda de virtuozitate, Soroca şi Edineţul fiindu-i o şcoală foarte mare. Au învăţat multe de la rapsozii lăutari. Acum întâlnindu-se cu copiii acestora, îşi amintesc cu mare gingăşie de concertele cântate împreună, chiar şi de bancurile, peripeţiile pe care le aveau, năzbâtiile pe care le făceau. Trăiau în Chişinău în cămin în condiţii modeste. Şi aici la început le era destul de greu, dar munceau mult şi se descurcau. La Mugurel Lidia era atât solistă vocalistă, cât şi costumieră pentru că fiind încă tânără, nu i se permitea din start să urce pe aceeași scenă cu Anastasia Istrati, Maria Drăgan, Ion Bas, Valentina Cojocaru, Vasile Marin, care pe atunci erau cei mai în vogă interpreţi de muzică populară. Lidia îşi aminteşte: „La început totdeauna a fost greu de razbătut, dar am trecut cu bine peste toate problemele.” După Mugurel a urmat să cânte în orchestra Lăutarii unde îşi duce activitatea deja de 41 de ani şi unde la început a fost ajutată de dirijorul de atunci-Mircea Oţel şi de regretatul Nicolae Sulac.

Untitled-14

În 1975 a adus pe lume un copil, pe Corneliu, dar mai mult de 10-11 luni nu a putut lipsi de pe şcenă fiind ajutată de părinţi să îngrijească de copil. Cât timp a lipsit Lidia Bejenaru, cântau în locul dumneaei Maria Sarabaş, Nina Crulicovski. Corneliu în copilărie era un copil cuminte, era pasionat de fotbal, mai puţin de vioară, însă crescând, a început să facă performanţe la muzică devenind un violonist de excepţie.

Nepoţelul Cristi îi este cel mai drag. Face vioara la liceul de muzică „Ciprian Porumbescu” cu profesoara Galina Buinovski cu care s-a împrietenit şi se iubesc mult, încât încep orele de ocupaţie chiar şi la 6 dimineaţa. Cristi cântă lucrări de virtuozitate, are un program complicat, dar face faţă cu brio, are succese şi de fiecare dată când cântă pentru bunicuţa, Lidia nu-şi poate abţine lacrimile de bucurie şi de dragoste pentru nepoţelul ei drag. Cristian are în palmares concursuri şi premii importante printre care Premiul 2 la concursul violoniştilor din Ploieşti, Româmia, Premiul 1 la concursul „Zlata Tcaci” din Chişinău etc. „Mă bucur când văd că roadele-s bune!” zice Lidia Bejenaru.

Pe timpuri, când încă nu erau cântece de autor, Lidia culegea folclor şi cânta cântece vechi, dar fără să preia din repertoriul altei interprete. Pentru ea conta şi contează până şi acum originalitatea şi autenticitatea repertoriului care o reprezintă. A avut şi lucrări pe care le-a primit cadou. De exemplu, Nicolae Sulac i-a dat o Baladă, Ion Bas i-a dăruit un cântec bulgăresc care este în arhiva fonotecii Radio Moldova, Maria Drăgan o ajuta deasemenea să aleagă repertoriul. Peste ani, cu trecerea timpului, Lidia singură îşi compune cântece şi texte în stil popular, ceea ce îi reuşeşte foarte bine, cântecele ei devenind şlagăre. Melodia ce o reprezintă şi îi este ca o carte de vizită este „Când de mamă-mi este dor” pe care l-a cules de la soacra sa din satul Bădicul Moldovenesc, Cahul. Cântecul acesta a facut ravagii peste tot. Într-un turneu în Italia, după spectacol, lucrătorul tehnic, italian fiind, strângând aparatura, fredona melodia cântecului „Cînd de mamă-mi este dor” fluierând-o. Doamna zice: „La fiecare spectacol mă strădui să interpretez acest cântec, publicul îl iubeşte, iar eu îmi iubesc publicul”. Deasemenea un alt cântec se bucură de succes în timp – „Măi dorule, doruleţ” pe versuri de Andrei Strîmbeanu. Cânva cânta cu mare succes doina „Deschide bade fereastra” din repertoriul Milei Braia, sora Ioanei Radu. Pe atunci nu se permitea să se cânte cântece româneşti, dar mai ales doine. Doamna Lidia a cerut permisiunea consiliului de audiere muzicală de la radio, însă nu i s-a permis interpretarea acestei doine. Şi iată că la un concert cu orchestra Lăutarii la Palatul Naţional a cântat „Deschide bade fereastra” la bis. Îndată a fost ameninţată să nu mai cânte această doină. Însă la concertul de a doua zi, când Lidia a fost solicitată la bis, cu mare risc a interpretat o strofă din această doină, şi publicul, asaltat a cerut al doilea bis. Atunci Lidia a cântat doina în întregime  şi după aceea comisia de audiere de la radio i-a permis interpretarea şi difuzarea televizată şi radiofonică a doinei româneşti „Deschide bade fereastra”.

Acum în ultima vreme, întrucât anii au trecut, vremurile s-au mai schimbat, Lidia cântă deja cântece de stilistică populară nouă, compuse de dânsa în mare parte. Este înregistrată la ASDAC atât ca interpretă, cât şi ca textieră. În prezent are şi un DVD video cu videoclipurile celor mai noi cântece. Acest material a fost realizat de postul de televiziune Noroc tv, în persoană Nichifor şi Artur Bînzaru, şi promovat pe piaţa muzicală de către casa de discuri Music Master.

Toate succesele Lidiei Bejenaru au fost obţinute prin multă muncă, dar din totdeauna prioritate avea şi are familia. Dumneaei spune: „Eu mi-am cătat mai mult de familie şi prioritate în carieră i-am dat soţului pentru că acesta ne-a fost scopul şi gândul, că de altfel nu mergea treaba, eu am hotărât că trebuie să cânt câte puţin şi să îmi educ copilul mai mult. Cum s-ar zice, în carieră m-am manifestat şi continui să mă manifest puţin, dar bine!”

A avut turnee în aproape toată lumea: Rusia, Grecia, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Cehoslovacia, Mongolia, Danemarca, America, în majoritatea din aceste ţări a fost de mai multe ori. „Acum, ce folos că sântem o ţară frumoasă, înfloritoare, independentă? Avem concerte doar în România şi Republica Moldova pentru că nu sunt finanţele necesare pentru turnee. În România mergem ca la noi acasă.” Cît era mai tinerică, Lidia era foarte solicitată la nunţi, cumetrii, petreceri corporative. Acum de câţiva ani, din motive de sănătate nu mai cântă nopţile , ci îşi aşteaptă cu drag soţul acasă. „Destul că se chinuie soţul şi copiii, eu ştiu ce pîine-i asta, mai bine stau acasă cu nepoţelul.” Lidia Bejenaru este foarte bună gospodină şi găteşte nişte bucate de nu te mai saturi să mănînci! Dumneaei când prepară depune mult suflet, dar mai depinde şi de dispoziţie sau de starea de spirit în care se află la momentul dat. Îi place să improvizeze bucate astfel încât, cum zice : „…din nimica, poate ieși o mâncare foarte gustoasă…”

Untitled-15

Lidia Bejenaru, interpretă îndrăgită, femeie frumoasă, suflet mare şi curat, voce blândă şi caldă, este şi va rămâne o stea licăritoare a tezaurului folcloric românesc. Decorată cu Meritul Civic, Maestru în Artă, Artist al poporului, este foarte modestă şi comunicabilă, omenoasă şi prietenoasă, de o inteligenţă ce izvorăşte din adâncul inimii. Cântecele ei au ajuns şi continuă să ajungă la inimile oamenilor, deci doamna cântecului popular va rămâne pentru totdeauna în amintirea poporului. Lidia Bejenaru a intrat în istoria culturii româneşti prin ceea ce face de o viaţă, prin cântec!

Discografia:

”Floarea înfloreşte-odată”, ”Aşa-i hora mândră-n sat”, ”Dorule, măi Doruleţ”, ”Când de mamă-mi este dor”, ”Foaie verde foi de nuc”, ”Hai la hora strămoşească”, ”Hai, flăcăi, la horă-n sat”, ”Ţara mea e ca o floare”, ”M-a cuprins un dor de mamă”, ”Polca din bătrîni”, ”De s-ar face odată vara”, ”Drumul Cioclacului”, ”Fetelor, vă dau un sfat”, ”Suntem fraţi, suntem surori”, ”Mi-a venit aşa un dor”, ”Măi barbate, omule”, ”Scrisoare din sat”, ”Frumoasă-i floarea norocului”, ”Melodii de joc”, ”La casa cu mulţi copii”, ”Dragul meu e ziua ta”, ”La pîrlaz la moş Fănică”, ”Mai vin frate pe la mine”, ”Hai toti la hora mare”, ”Sărmana inima mea”, ”Cîntec de petrecere”, ”Mă întreabă badea Culai”, ”Măi copil orfan”, ”Hora noastră-i veche”, ”Mă întreabă bărbatul iară”, ”Mă vorbeşte în tot satul”, ”Tot am zis că n-oi mai bea”, ”Dragoste adevărată”, ”Tot am zis să adun bani”.

Autor: Stela Botez

Poze: arhivă artist

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s