Costumul popular bărbătesc specific Moldovei de sud (Vaslui, Galați, Cahul, Cantemir, Leova, Cimișlia).FOTO

Costumul popular bărbătesc de pe cursul inferior al Prutui ce cuprinde raioanele Leova, Cantemir și Cahul, se încadrează în tipologia portului popular din sud-vestul Moldovei, caracterizat prin cămăși de dimensiuni mari prinse cu brâie de lână, purtate pe ițari încrețiți pe picior. Portul popular al aceste zone păstrează vechi elemente moldovenești care se împletesc cu unele forme ce aparțin câmpiei dunărene.

anexa-29Costumul bărbătesc are piese de bază şi adăugătoare. Cele de bază acoperă pielea precum cămaşa şi pantalonii (izmenele, iţarii), sau le susţin pe acestea, ca brâul (chingă, frânghiile). Printre specialişti el mai este numit şi costum pentru timp cald sau costum de vară. Ca să întregim imaginea bărbaţilor creată de vestimentaţia specifică timpului cald, trebuie să mai adăugam că atunci, când îşi acopereau capul, purtau pălării de paie sau pălării de pâslă, iar încălţămintea de sărbătoare preferată erau papucii, bocancii, ciobotele, cizmele, chiar dacă unii purtau opinci, ca în zilele de lucru. Datorită cămăşii şi pantalonilor, care sunt piesele cele mai mari, culoarea dominantă a costumului bărbătesc pentru timp cald este cea albă. Cel pentru timp rece, dimpotrivă, întrunea mai mult nuanţe întunecate, pentru că era alcătuit din piese ţesute din lână sau cusute din piei de animale. Piese care completează costumul sunt ”boanda”, cojocul, ”minteanul” din blană, iar din pănură sânt: sumanul, ” chebea”, ”contomanul”, ”contășul”, ”mantaua” cu glugă și gluga ciobănească.

Acoperământul capului

Este încununat chipul bărbaţilor de acoperământul de cap, un element de referinţă în identificarea statutului său social. Pentru bărbaţii din societatea moldovenească, o asemenea piesă este căciula de miel (căciula de cârlan, cuşma de miel sau cuşma de cârlan), pe timp de iarnă, şi pălăria (pălăria de paie, pălăria de pâslă), pe timp de vară. Căciula şi pălăria sunt semne vestimentare distinctive ale bărbaţilor, pentru că, în mod obişnuit, le purtau numai ei, prin tradiţie fiind interzise femeilor. Dar cel mai mult bărbaţii moldoveni s-au identificat în istorie prin căciula de miel.

anexa-30Căciula din blană neagră sau brumărie (recent) este croită țuguiat, dar se poartă cu vârful turtit. Ea este potrivită condiţiilor climaterice din Moldova, se poartă bine şi ţine mult. Căciulile se deosebesc şi după modul în care au fost croite. În Republica Moldova cojocarul Constantin Cojan din Slobozia Mare, raionul Cahul, coase căciuli din două pielicele de miel, dacă ele au mărimea necesară sau din 5 piei face două căciuli, dacă mieii au fost mai mici. După ce sunt unite părţile pieilor, toate căciulile sunt formate (întinse) pe calup, un calapod de lemn, destul de vechi. Căciulile joase sunt, de obicei, cele mocăneşti. Ca formă tind către un cilindru imaginar şi au între 20-25 cm. Ele capătă volum din contul pieilor de miei ţigăi cu lâniţa dreaptă şi lungă, ceea ce le accentuează forma. Actualmente sunt tradiţionale pentru satele din josul Prutului şi pentru cele din apropierea Dunării. În raionul Cahul, căciula ţurcănească era purtată mai des bătrâneşte, cu vârful plecat fie spre spate, dreapta sau stânga, fie spre faţă. Mocanii purtau căciulă mocănească, făcută cuibar,cu vârful intrat în cilindru. Toţi feciorii de mocani purtau căciula mocăneşte. Şi acum o poartă astfel, în cazul când sunt în sat.

anexa-31Spre deosebire de căciulă, pălăria a avut o circulaţie mai restrânsă în spaţiul nostru cultural. În uzul ţărănesc cele mai frecvente au fost pălăriile de paie. Vara, pe timp de arşiţă o astfel de pălărie proteja capul, asigurând libera circulaţie a aerului. Bărbaţii purtau pălării de postav, înfrumuseţate cu flori de casă. Pălăria veche cu marginile largi și tari a fost înlocuită cu pălăria de modă actuală.

Cămașa

anexa-32Cămaşa era haina esenţială pentru om – îl însoţea de cum ieşea din scutece până la capătul zilelor. În interiorul gospodăriei băieţii mici, dar şi adolescenţii care nu erau ieşiţi la joc, purtau pe ei doar o cămaşă lungă, încinsă cu chingă, frânghie sau cu brâu de lână, la fel ca fetiţele. Bărbații purtau cămașă mare, croită cu 4 clini pe o parte, lungă peste genunchi. Cea de sărbătoare țesută din lână țigaie sau borangic, are ornamentul de vrâste și ”lacre” din țesătură. Tipul vechi de ”cămeșoi” are gulerul drept și mâneca largă jos. Ornamentația țesăturii este completată prin ”horboțică” la tivuri (cămășile din lână) sau cu fluturi și mărgele (cele din borangic). Cusătura colorată apare numai la aceste cămăși. Croiul ei este simplu, arhaic. Partea de dinainte şi cea de dinapoi sunt croite dintr-o anexa-33singură pânză, fiece mânecă – dintr-o singură bucată de pânză, sub braţ fiind prinşi clinul şi pava. Ea are guler mic drept, sau guler răsfrânt, în ambele cazuri se lega la deschizătura de dinainte cu două canafuri (uneori câte trei sau patru de fiece parte) de aţă albă sau colorată. Broderia este executată preferenţial într-o singură culoare/nuanţă: albastru, verde, vişiniu, gălbui sau negru, ori la ornamentarea lor se mizează pe combinarea a două-trei culori contrastante. Pentru evenimente majore în viaţa bărbaţilor, precum este căsătoria, revenirea acasă din armată, femeile le brodau cămaşa numai cu alb, utilizând în acest scop aţa de mătase cumpărată care străluceşte sau aţa din mătase de casă numită borangic. Broderia este amplasată pe guler, încadrează deschizătura de dinainte a cămăşii, marchează uneori umerii, marginile de jos ale mânecilor şi poalele cămăşii. Cămașa cu platcă este o formă mai nouă, dar păstrează lărgimea (4 clini) specifică acestei zone.

Pantalonii

anexa-34În categoria pantalonilor intrau câteva haine: izmenele, iţarii, bernevicii, meşinii. Toate aceste haine au fost atestate pretutindeni unde locuiesc moldovenii.Vara oamenii umblau îmbrăcaţi în cămaşă şi izmene, pantaloni înguşti, strânşi la brâu cu o aţă numită brăcinari, având ca sistem de încheiere un cep de lemn. Izmenele erau cusute din pânză subţire de casă, ţesută în două iţe din fire de cânepă, in, sau din bumbac. Se purtau vârâte în cizme sau lăsate pe deasupra papucilor, ori a pantofilor, culoarea lor albă contrastând cu cea întunecată a încălţămintei. Izmenele pentru flăcăi erau mai strânse pe picior şi se terminau la marginea de jos cu broderie albă.

Iţarii – pantaloni de ţinut şi erau purtaţi pe timp răcoros. Erau cusuţi după acelaşi croi ca cel al izmenelor dintr-o stofă de lână de capră, toarsă subţire şi uniform, ţesută în patru iţe, mai rar şi de oaie, ceea ce îi conferea o factură specifică. Culoarea iţarilor rămânea cea naturală a lânii albe. Cracii erau de vre-o 20-22 cm lărgime. În partea de sus aveau o betiţă şi se încheiau într-o parte.

Bernevicii completau ţinuta bărbaţilor pe timp de iarnă. Ei erau cusuţi dint-o stofă de lână de oaie ţesută în două iţe şi apoi învelită (bătută) la piuă, morişcă, vălintoare sau manual ca să capete densitate. Ei aveau culoarea naturală a lânii, cel mai des cafenie, dar se obişnuiau şi cei de culoare neagră sau albă. Mai târziu îi vopseau în culoare albastră întunecată. În mai multe sate numai bărbaţii aveau voie să se ocupe de cusutul bernevicilor.

Meşinii sunt pentru timp rece. Aceşti pantaloni sunt cusuţi din piei de oi, având blana înăuntru, şi erau preferaţi pentru calităţile lor de către baci, ciobani, pădurari, tăietori de lemne, tăietori de stuf, cărăuşi, vizitii şi reprezentanţii altor ocupaţii practicate (inclusiv) pe timp de iarnă.

anexa-35Cingătorile

Hainele erau strânse pe corp cu ajutorul brâului, chingii, frânghiei, bârneţului sau a chimirului.

Brâul lat se poartă alb la muncă roșu și mai rar verde cu alesături bogate la capete, iar în zonele din sud, și învrâstat ”brâu cu fășii” policrom. Ciucurii lungi, ”țurțuri” atârnă pe șolduri. Lungimea lui era mai mare de trei metri şi avea lăţimea între 18 şi 20 cm. Peste brâu se încinge bârneața (la fel cu cea femeiască) în mai multe rânduri, dar specific acestei zone este ”cureaua țintală” cu ”bumbi” de aramă, care se înfășoară compact peste brâu.

anexa-36Bărbaţii din familii mai bogate, vornicul, primarul satului, dar şi proprietarii de boi purtau chimire cu trei sau patru catarame, cumpărate de la iarmaroc. De chimir erau prinse briceagul, punga cu bani, punga cu tutun, cremenea şi iasca.

Boanda, sumanul, cojocul

Deasupra cămeşii şi a pantalonilor se îmbrăca bondiţa – o piesă din blană de oaie, iar în timpul iernii, în caz de necesitate, mai purtau pe deasupra şi cojocel sau cojoc mare. Unii bărbaţi îmbrăcau pe deasupra cojocului sumanul, burca sau mantaua.

anexa-37Pieptarul era îmbrăcat deasupra cămăşii, lăsând să se vadă mânecile acesteia. Cojocarii îl coseau din 3 piei de mioară, fără mâneci, lung până la genunchi, la poale mai larg, fiind nelipsit în costumul purtat pe timp rece.

Bondiţa sau ”boanda înflorată” similară cu a femeilor, este mai scurtă decât pieptarul, acoperă mijlocul sau trece de el ca lungime.

anexa-39Sumanul este o haină foarte răspândită în toate localităţile, înregistrând cele două tipuri: suman drept (mai vechi) şi suman evazat (rezultat din primul prin adăugarea clinilor laterali). Sumanele erau de diferite culori, păstrând ca regulă culoarea naturală a lânii: cafenie, albă, neagră, surie. Cele mai frecvente erau cafenii, acestea fiind purtate şi în zilele obişnuite, şi în cele de sărbătoare. Sumanele albe, negre, surii erau alături de cele cafenii pentru uzul sărbătoresc. Se deosebea şi stofa din care erau cusute sumanele prin grosime şi calitate, ambele sporind posibilităţile de modelare ale volumului hainei. Decorul re-alizat cu ajutorul unui găitan, împletit din cinci fire de păr răsucit, era prins pe gulerul drept, la marginile de jos ale mânecilor, pe la buzunare şi pe ambele părţi verticale de dinainte, formând o compoziţie specifică din motive geometrice. Nasturii şi cheutorile sunt din lână, de aceeaşi culoare cu găitanul. Sumane purtau atât bărbaţii, cât şi femeile.

anexa-40Cojocul este o haină pentru iarnă, nelipsită din portul oierilor, cărăuşilor, negustorilor, drumeţilor de tot felul. În unele sate erau purtate doar de oamenii înstăriţi. În alte sate fiecare familie avea cel puţin un cojoc. Cojocarii coseau cojoace din 4-5 piei de oaie, numărul acestora depinzând atât de mărimea pieilor, de înălţimea omului, cât şi de croiala cojocului. Erau cojoace drepte, caracteristice pentru satele de la sud. La fel, erau cojoace lungi şi cojoace scurte. Au promovat tradiţia straielor din piei de oi satele în economia cărora oieritul era, cel puţin, la fel de important ca şi agricultura. Cele situate în Josul Prutului – Manta, Colibaşi, Vadul lui Isac, Slobozia Mare, Câşliţa Prut, Brânza, Văleni şi Giurgiuleşti sunt vetre vechi ale cojocăritului. Aici erau confecţionate căciuli mocăneşti şi ţurcăneşti, bondiţe, cojocele şi cojoace atât pentru necesităţile locuitorilor din sate, cât şi pentru comanditari din satele învecinate şi din cele mai îndepărtate, încât au contribuit la uniformizarea unui specific în această parte a ţării.

Încălţămintea

Vara ţăranii umblau mai mult desculţi sau cu opinci atunci când ieşeau la arat, semănat, cositul cerealelor, strânsul fânului din poloage, protejându-şi astfel tălpile. Iar când ieşeau la sărbători, se încălţau în papuci, pantofi sau ciobote (cizme).

Astăzi nu se mai ține cont de toate detaliile costumului popular autentic, din păcate. Iar în zona de sud a Moldovei s-au pierdut multe costume sau au fost vândute ori schimbate pe produse alimentare, în timpurile grele ale strămoșilor noștri. Costumul popular din sudul Moldovei poate fi salvat prin reproducerea lui după modelele vechi expuse la muzeele din localitățile regiunii. Aceasta este menirea noastră, să păstrăm ceea ce avem mai scump de la străbunii noștri.

Autor: Stela Botez
Foto: pagini online, arhivă personală și arhivă a Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală

2 comentarii

  1. Nu mai introduceti ca incaltaminte la barbati si cizmele, daca va referiti la tinuta traditional romaneasca.Cizma este imprumutata de la vecini sau a intrat in fotografii prin militarii reveniti acasa din razboaie. Eu numesc traditional perioada interbelica.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s