Portret de artist – Dumitru Fărcaș

Născut la 12 mai 1938 la Groșii Băii Mari, județul Maramureș, Dumitru Fărcaș este un taragotist român de muzică populară. Face parte dintr-o familie cu tradiție muzicală. Bunicul, tatăl și cei doi frați mai mari ai săi, au cântat la fluier. Își face studiile la fluier la liceul de muzică în 1956. Din 1962 până în 1967 urmează cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Interpretare, la clasa de oboi. Fiind sudent, Dumitru Fărcaș asculta înregistrările difuzate la radio cu taragotiștii Luță Ioviță, Ion Murgu Bănățeanu, Iosif Milu etc. S-a îndrăgostit de taragot, și astfel, după absolvirea academiei clujene, învață autodidact taragotul, împrumutând unele tehnici din cele specifice oboiului.

Dumitru Fărcaș și-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului „Maramureșul” din Baia Mare. În 1962 a preluat Ansamblul „Mărțișorul” al Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca, împreună cu care a obținut numeroase premii naționale și internaționale pe la festivaluri. Printre cele mai importante distincții profesionale se anumeră:
1962 – Premiul I și titlul de laureat al concursului din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, Helsinki;
1972 – Discul de aur decernat de Academia „Charles Cros” din Paris;
1991 – Laureat al Premiului Ethnos;
1999 – Laureat al Festivalului „Smithsonian Folklive Festival”, Washington;
1999 – Premiul I la Festivalul Internațional de la Bruxelles;
2000 – Premiul Inter-Lyra în cadrul Olimpiadei de Muzică și Dans „Cele cinci Lyre”, Budapesta;
2008 – titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.
Dumitru Fărcaș a primit titlul de „Cetățean de onoare” al orașului Phenian din Coreea de Nord și al orașelor Cluj-Napoca, București, Reșița și Baia Mare din România. Este președinte de onoare al Congresului Internațional al Taragotiștilor.

dumitru-farcas-800x577Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Dumitru Fărcaș la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

Pe timpul studenției îi plăcea să meargă în vacanţă în staţiunile Pârâul Rece, Izvorul Mureşului, Costineşti. Apoi mergea la părinţi, la culesul recoltei. În timpul şcolii avea timp şi pentru activităţi culturale, dar şi de învăţătură. Asta pentru că Dumitru Fărcaș a fost mereu un om disciplinat, organizat și responsabil.

Intrumentistul își alege cu mare atenție repertoriul pe care îl adună datorită contactului cu viaţa socială, cu bătrânii satului. Merei i-a plăcut să învețe de la bătrâni mai o baladă, un cântec, o zicală. Folclorul este înţelepciunea unei naţiuni, declară Dumitru Fărcaș.

Au fost și câteva momente de răscruce în cariera taragotistului Dumitru Fărcaş, dar datorită talentului, muncii, familiei, dar şi unor dascăli, a continuat cu încredere să păşească pe acelaşi drum al artei populare. Numit pe bună dreptate Voievod al taragotului, Dumitru Fărcaş va uimi lumea prin repertoriul bogat alcătuit din doine, balade, cântece şi dansuri, culese din Maramureş, dar şi de pe alte meleaguri ale Transilvaniei şi ale Banatului. „În mâinile lui Dumitru Fărcaş, taragotul exersează o putere magică şi o forţă sugestivă ce trece de la magie la mister” – definea prezenţa sa muzicală elveţianul Marcel Cellier.

Noi suntem singura ţară în lume unde muzica populară se cântă cu taragotul. Taragotul exprimă toate stările sufleteşti: de la melancolie la extaz; are blândeţe, dar şi stridenţe. Este un instrument pastoral, cu timbru adânc, apropiat de vocea umană, ce slujeşte bine repertoriului Maramureşului şi al Ţării Moţilor. Vreau să las cât mai multe glasuri acestui instrument, pentru veşnicie” a spus Dumitru Fărcaș.

Consideră că Muzica este acel domeniu fără de care un popor ar fi mult mai sărac şi lipsit de sens, de viaţă. Muzica universală, muzica simfonică – cea mai pretenţioasă şi cea mai grea, îşi trage firul rădăcinii din folclorul acelor popoare pe care le reprezintă. La baza întregului altar muzical stă acea bogăţie inestimabilă care identifică viaţa, temperamentul, obiceiurile oamenilor ţării respective. Consideră că România stăpânește  cel mai bogat folclor din lume, fără nicio exagerare! Celulele motivice, care se împletesc într-o linie melodică, sânt extraordinare, sânt mai complexe decât în oricare ţară! Oricare! L-a preocupat și a studiat zonele folclorice, distincte între ele: partea Lăpuşului, partea Maramureşului, Ţara Oasului, Bihorul, muntenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, genurile, formele de exprimare diferite, în ritm şi melodie.

Screen-Shot-2017-01-21-at-12.04.45
Călătorește mult dar niciodată nu s-a gândit că ar putea trăi în altă țară decât acasă în România. A admirat ţări frumoase ca Elveţia, Germania, America și multe alte țări frumoase. Maestrul este printre puţinii romani care a făcut întregirea familiei aducând din America o frumoasă româncă cu care s-a căsătorit și a întemeiat o frumoasă familie.

Eu mi-am luat nevastă care a stat 13 ani în Statele Unite ale Americii, cetăţean american de origine română. I-am spus: „Domnişoară, America mea este pe strada Pavlov 35, acolo lângă Chios, şi este şi un lac acolo. Acolo e America. Te rog foarte mult, fă bine şi vino şi vezi-o, iar dacă o să-ţi placă, rămâi”. Şi aşa s-a întâmplat. A venit, i-a plăcut şi a rămas aici.

Este un om religios, dar nu habotnic. Cântă foarte frumoasă muzică bisericească şi a susținut multe concerte – în Elveţia, în Germania, în Austria, în Danemarca, în Norvegia – în biserici cu orgă. A înregistrat chiar și discuri în Elveţia împreună cu Marcel Cellier. În biserică simte cum trimite cântecul spre Dumnezeu. Parcă şi taragotul sună altfel în biserică.

De curând, în anul Centenarului, maestrul Fărcaş aniversează 80 de ani. O vârstă care nu-l desparte de taragot şi de cântări, dar la care tinde cu mai multă dragoste să transmită mai departe autenticitatea, sufletul şi înţelepciunea folclorului românesc prin cântecul popular interpretat la taragot.

Autor: Stela Botez
Foto/video: arhivă artist

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s