Cununa Grâului -obicei tradițional în imagini de Vasi Sârb

Cununa Grâului este un obicei agrar de seceriş readus la viață în mai multe localități din România. Se zice că există un spirit al grâului care, în timpul seceratului, se ascunde în ultimele spice din lan. Simbolizând sfârșitul unui ciclu agrar și asigurând renașterea și recolta următoare, acest spirit trebuie protejat. Vă prezentăm Cununa Grâului prin imagini de Vasi Sârb.

În vremurile de demult, cei care aveau mult pământ semănat cu grâu, își tocmeau secerători pentru a face față recoltei. Se stabilea o zi pentru secerat, iar gazda mergea pe hotar să le arate secerătorilor limitele holdei de grâu. După o rugăciune, se începea adunarea grâului în mod manual, cu secerea, așezat apoi în grămezi mici, legate de feciori și bărbați în snopi. Snopii erau așezați apoi în claie și transportați cu căruțele la arie, unde se făcea treieratul grâului.

40429992_1959375344101411_8646597502830641152_oÎn timpul seceratului, fetele alegeau cele mai frumoase și mai bogate spice, iar femeile mai pricepute împleteau o cunună. În timpul împletirii cununii se cânta un cântec specific acestui ritual: „ În cea verde poieniță / Frumos doarme o copiliță / Vine un băiețel de grabă / Mi-o trezește și mi-o-ntreabă… „

40347623_1959375354101410_8551377777230610432_oDupă ce cununa era gata, un băiat o purta de la holda de grâu și până la casa gazdei. Pe tot parcursul drumului spre locuința gazdei, se cânta cântecul cununii: „ Rămâi holdă sănătoasă, că ne-ai dat roadă frumoasă „

40311512_1959375237434755_2267540886004957184_o

40371513_1959375380768074_5924704370317852672_oSătenii și copii satului udau cununa pentru a spori și îmbogăți roadele de grâu anul viitor. După ce alaiul de secerători ajunge la casa gazdei, băiatul care duce cununa, este răsplătit cu bani, iar ceata de secerători se așează la masă pentru a mânca și pentru a-și „trage sufletul” după o zi întreagă de secerat.

40357226_1959375490768063_2912233954083864576_o

40354264_1959375530768059_5696084369253335040_o.jpgO parte din spicele cununii erau duse la biserică, sfințite de preot și folosite la nuntă, la cununia mirilor. De asemenea, din prima făină măcinată, gazda ducea prescuri la biserică, în semn de mulțumire divinității pentru recoltă și pentru că holda a fost ferită de gheață.

De unde cununa vine,
Rămân țarinile pline.
De unde cununa pleacă
Rămâne țarina-ntreagă.

Foto: Vasi Sârb

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s