Portret de artist – Ilie Caraș

A văzut lumina zilei în satul Ropcea, raionul Storojineț, regiunea Cernăuți, în frumoasa Bucovină de Nord sub administrație ucraineană, la 31 iulie 1989. Încă din fragedă copilărie părinții i-au descoperit aptitudinile muzicale și l-au trimis să frecventeze dansurile la Ansamblul Izvoraș. Mai târziu, instructorul l-a pus să cânte. Aflați povestea de viață de artist a lui Ilie Caraș.

Studii…
La vârsta de 11 ani începe să studieze vioara și pianul la școala de muzică din Storojineț, făcând naveta de 8 km în fiecare zi. A îmbrățișat inițial muzica clasică, și nu cea populară. Abia mai târziu, când a ajuns în România la Liceul de Artă din Botoșani, și-a dat seama că de fapt, folclorul și ”foaie verde” reprezintă pentru el mai mult decât Pucini, însă, fiind tânăr, gândea că folclorul este o muzică demodată și că vor râde colegii de el. Totuși, în perioada de liceu, Ilie Caraș cânta doar muzică clasică și muzică ușoară. Când a fost admis la Conservatorul din Iași, a studiat la Canto Clasic având roluri importante în operele ”Don Giovani”, ”Traviata”, ”Turandot”. Cânta bariton dramatic la început, iar după un master-class cu marea cântăreață de operă Leontina Văduva, aceasta l-a sfătuit să cânte partituri tenorale. Tot timpul a pus accent pe studii și i-a plăcut să se aprofundeze în materia studiată. Or, Ilie Caraș nu și-ar permite să meargă la o orchestră și să nu știe să ceară o tonalitate, nu și-ar permite să colaboreze cu muzicieni fără să știe limbajul muzical. După facultate a urmat Masterul în Etnologie și folclor la București. A făcut cercetări bazate pe programele Erasmus de la Paris, unde a studiat timp de 6 luni ”Antropologia vocii de tenor în mai multe genuri muzicale„. Combinând studiile academice cu activitatea artistică în domeniul folclorului, Ilie Caraș a ajuns la concluzia că Folclorul este o filosofie creată de popor, la necaz și suferință, este o trăire pe care puțini pot s-o explice. Cel mai mare filosof este țăranul român care a trăit și trăiește bucurându-se de Credință, știind ce este necazul, păstrând tradițiile strămoșești, păstrând legătura sfântă cu părinții și cu Dumnezeu. Țăranul este sufletist. În timpul expedițiilor folclorice pot fi întâlniți țărani cu 4 clase, dar cu o înțelepciune de pare că au terminat cele mai avansate studii europene, pentru că viața le-a fost școala cea mai bună. Marii savanți, comparând o arie clasică cu doina românească, spun că sunt de o complexitate similară.

Cunoaște folclorul…
A făcut cunoștință cu folclorul dintr-o simpă întâmplare. A mers să-l susțină pe un coleg de la Conservator care cânta folclor și participa la un concurs. Pe holurile încăperii unde se ținea concursul, Ilie fredona doina colegului său Veaceslav Bînzari. Ceasul și întâmplare a făcut ca în acel moment să treacă pe alături doamna Elise Stan, realizator de emisiuni tv de folclor, producător muzical și etnomuzicolog. Dânsa l-a remarcat și l-a întrebat dacă e concurent. Ilie a spus doar că îi place muzica populară. În timpul concursului fiindcă colegul lui Ilie era basarabean, Elise Stan i-a lăsat un număr de telefon și i-a spus să o caute, când vine la București, pe etnomuzicologul Steluța Popa, cea care a editat o culegere de folclor din Basarabia. Au mers împreună la București și doamna Steluța, după ce l-a ascultat pe Veaceslav, l-a întrebat pe Ilie dacă nu cântă și el cumva. Ilie răspunzând că cântă muzică clasică, etnomuzicologul Steluța Popa a râs exclamând că ”tot la foaie verde și la coada furcii va ajunge” pentru că este de la țară și cât de mult va cânta muzică clasică, tot doina rămâne în sufletul românului. L-a rugat să cânte și Ilie a fredonat ”Cântă cucu-n Bucovina”. ”Da, brânză bună în burduf de câine” a zis doamna Popa și l-a sfătuit să cânte muzică populară, ci nu clasică, pentru că folclorul are nevoie de voci bărbătești. Așa Ilie Caraș a început să cânte muzică populară. La început o interpreta în manieră clasică, cu forță, iar apoi a înțeles dulceața folclorului și cânta cu multă naturalețe. Îndrumat de Elise Stan a participat la numeroase concursuri de folcor din România, unde a luat multe premii și toate importante, printre care Odată cu aceste concursuri a început colaborarea cu maestrul Nicolae Botgros și Orchestra Lăutarii. Poartă un respect deosebit față de omul Nicolae Botgros și adoră să cânte cu Lăutarii în spectacole, aceasta fiind cea mai mare bucurie pentru Ilie Caraș.

DSCN3132
Prima apariție pe scenă…
Primul cântec înterpretat pe scena mare este ”Din Suceava-n Rădăuți”, bătrânească veche din zona Bucovinei de Nord. Acest cântec i-a fost propus de către etnomuzicologul Steluța Popa, care l-a sfătuit să preia acest cântec de la Vasile Mucia, cântec foarte mult abordat de interpreții de folclor, printre care și Maria Iliuț. Tot cu acest cântec, Ilie Caraș a obținut foarte multe premii la concursurile de folclor și a înregistrat-o la Radio România.

Repertoriul…
Nu cântă ce nu simte. Are melodii care stau în sertar timp de un an, dar pe care nu le poate cânta pentru că nu le simte aproape de suflet. Există și cântece care îi vin mănușă și din prima își dă seama că sunt pentru el. Chiar dacă astăzi se cere ”toată ziua hopa țupa”, îi place să cânte mai mult folclorul cu lirica sufletului și a dragostei. Dar se acomodează vremii și are repertoriu divers ca și tematică.

IMG_4491Colaborări și albume…
Prima apariție pe un Album muzical este pe compilația ”Dor de țară” alături de Irina Loghin, Ion Dolănescu și Emilia Dorobanțu. Această compilație a fost ca o carte de vizită pentru Ilie Caraș și i-a adus mult succes, fiind onorat să fie pe coperta unui CD cu asemenea valori ale folclorului românesc. Cu această ocazie se consideră un mare norocos.
În 2017 a lansat primul Album muzical ,,S-o strâns lumea pe imaș,,. Albumul conține 16 piese acompaniate de Orchestra Lăutarii și este produs de casa de discuri Roton România.
Ilie caraș are o frumoasă colaborare cu Ștefania Rareș, interpreta cu care are o relație strânsă ca între mamă și fiu. Doamna Ștefania l-a remarcat pentru întâia oară, la un festival din Iași, unde Ilie a cântat o doină de dragoste. L-a întrebat dacă a suferit din dragoste, de cânta cu atâta patimă, atât de mult o impresionase tănărul băiat, și i-a spus să o caute când vine la București. La început Ilie a ezitat și îi era rușine să o contacteze pe marea interpretă, fiind foarte modest. Totuși, Ștefania Rareș l-a invitat să participe în cadrul unor filmări, ca și tănâr interpret, cu condiția să cânte două melodii din repertoriul dânsei. Așa au început colaborarea care este una plină de spectacole în țară și diasporă, filmări și diverse apariții radio și tv. Astăzi, Ilie are dreptul de interpretare a 50 la sută din repertoriul de cântece al Ștefaniei Rareș. Cântece știute și neștiute, culese de ea pe timpuri. Pe lângă colaborarea muzicală, Ilie Caraș și Ștefania Rareș au o frumoasă relație de prietenie, astfel încât se văd des, merg la plimbare, gătesc bucate gustoase, se ajută reciproc.

13335603_1198071366880446_203295102580465969_nTitluri…
Poartă titlul de Cetățean de Onoare al orașului Cernăuți care i s-a conferit la 1 decembrie 2014 în cadrul Zilei Rmâniei. În 2016 și 2017 a organizat mai multe spectacole la Cernăuți, acasă, fiind ajutat de Institutul Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi, în frunte cu doamna Angela Zlotea, Nicolae Brânzea și Dan Mirea din cadrul Ministerului de Externe al României, în colaborare de Radio România și Orchestra Radio, precum și cu Violeta Ianculescu și Teodor Isaru, precum și Elize Stan și Înalt presfințitul longhin episcop de Cernăuți a Mănăstirii Bănceni. Spectacolele dedicate Zilelor românilor de pretutindeni au adunat sala arhiplină a Filarmonicii Naționale din Cernăuți. Au fost alături de Ilie Caraș doamna Consul General al României la Cernăuți, Eleonora Moldovan, Neagoe Edmunt, jurnaliștii din Cernăuți și România, directorul Radio Cernăuți, academicianul Vasile Tărățeanu. Toți acești oameni i-au înmânat diplome de onoare din partea instituțiilor pe care le reprezintă și i s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare a localității Hreațca, Herța și o diplomă de onoare din partea satului de baștină, Ropcea și una de recunoștință din partea orașului Cernăuți.

28052016_illja_karash (28).jpgStilul vestimentar…
Costumele populare mai vechi în care a apărut la concursuri , sunt luate din satul de baștină de la bătrâni. Poartă cămăși vechi de nuntă, cămăși în care bătrânii mergeau cândva la hora satului, cămeși cu o vechime de peste 100 de ani. Acum mai nou, primește cămeși cadou de la mătușa lui care coase cu mărgele. Mama îi coase cămeși tradiționale în fir ață, de o frumusețe rară. Celelalte elemente ale costumului popular le-a procurat de la târgurile de specialitate. Are în colecția sa 10 costume populare, dar îmbracă mai des doar 4 dintre ele

Nu foate des, dar abordează și stilul popular de vestimentație și deseori alege o cămașă tradițională cu blugi. Spune că îmbracă Versace de la țară, cusut de mână pe pânză de casă cu mergele. Costumele tradiționale, precum și vestimentația stilizată sunt strict bucovinene.  Nu-i este rușine să meargă pe stradă cu ia noastră tradițională, mai ales prin orașele din străinătate, acolo unde haina românească este foarte admirată. Cămașa populară pentru Ilie este ca pentru un preot veșmântul său. Înseamnă foarte mult. Crede că haina romaânească are un viitor pentru că marii creatori de la casele de modă au preluat și s-au inspirat și continuă să o facă, continuă să folosească ornamentația românească. Parcă e mai frumos să îmbraci un costum și să ai o cămașă tradițională pe sub sacou, e parcă mai frumos să iei eleganța costumului popular decât a blugului rupt. În principiu, tot arealul românesc este ca și grădina Maicii Domnului și doar aici s-a mai păstrat identitatea și frumusețea poporului român. Noi ne-am păstrat, noi fructificăm și suntem binecuvântați de a duce mai departe istoria. Nu este un împătimit al trendurilor, nici nu le urmărește. Unde găsește o haină, dacă îi place și îi stă bine cu ea, o ia, oricâți bani ar costa și nu contează dacă este sau nu la modă. În schimb pune mare accent pe parfumuri. Le selectează cu atenție și investește într-un parfum bun. Îi plac aromele dulci spre romantism, un pic tari, dar cu note elegante. Preferă și aromele proaspete, tinerești și în cantități moderate. Mai obișnuiește să se dea cu mir atunci când iese dimineața din casă pentru că este foarte parfumat, adus de pe Muntele Athos.

13537715_1209911112363138_4963005911110560383_nPasiuni și timp liber…
Îi place să călătorească, iar destinația preferată este Muntele Athos. A mers la noaptea de Înviere acolo și în general are o afinitate și un respect pentru Credință. Ilie Caraș crede în Dumnezeu, crede în Cruce, crede în Isus Hristos și în Maica Domnului și ei l-au ajutat mereu. Este recunoscător pentru ceea ce a devenit în timp și merge în pelerinaje pentru că așa simte și îi place haina preoțească. Declară că dacă nu era cântăreț, sigur era preot sau călugăr chiar. Dintre munte sau mare, alege muntele. Și marea îi place, dar la munte se simte în largul său. Aerul curat este inspirație, or din munți au apărut cei mai mari doinitori. Folclorul s-a păstrat la munte, nu la mare. Se deconectează gătind, iar în timp că gătește, evită rețelele de socializare. Este și gurmand și are o pasiune aparte pentru gătit. Face tot felul de bucate, și sarmale, și supe, salete și fripturi, și dulciuri, torturi, biscuiți. Are mai multe rețete preferate invintate de el, dar preferata lui este ,,Plăcinta cu vișine,,. În familia caraș toți gătesc, mai ales sora lui care face niște bucate de stă mâța în coadă! Ilie a învățat să gătească în studenție când era nevoit să mănânce numai fast-food. Sătul de acele produse, și-a zis să încerce să prepare ceva gustos. Când a venit la București locuia singur și avea timp să experimenteze tot felul de bucate.

IMG_4486Scrie texte…
Are darul de a scrie și a lansat de curând o carte la editura Artes de la Iași. ,,M-a cuprins un dor de-acasă,, conține 50 de poezii și o scurtă descriere despre sine. A început să lucreze asupra unui roman. Pe lângă texte, scrie foarte multă poezie populară fiind inspirat de locurile pe unde a colindat cu cântecul în traistă. Pe viitor își dorește să ducă la bun sfârșit romanul și să mai scrie o carte cu povestiri despre perindările sale prin lumea întreagă, să împărtășească cu oamenii din experiența sa de călător cu dor.

Dragoste…
Fiind întrebat despre cum trebuie să fie femeia lui Ilie Caraș, el spune că nu are multe cerințe. Să fie serioasă și la locul ei, să aibă plăcerea de a iubi, plăcerea de căsnicie și a fi într-o relație. Crede că într-o relație cei doi se completează. Pentru el, femeie nu este luată pentru a fi sclavă. Pe femeie o iei ca să-ți fie alături, să-ți facă un copil, să aibă grijă de tine și tu de ea. Pentru el, femeia și dragostea pentru ea e ceva divin. Dacă există respect pentru femeie, atunci există respect și pentru Maica Domnului pentru că femeia este trup și chiar asemănare cu Maica Domnului, care aduce copii, aceștia fiind o binecuvântare. Bărbatul care înrobește femeia este un laș, un fricos, pentru că el își pune bărbăția cu o fire gingașă. Zice că femeia este stâlpul casei pentru că bărbatul pleacă și vine, iar femeia este cea care ține pereții casei, memoria familiei vie.
Pentru artist, Dragostea este să oferi și te bucuri să faci asta. Precum Dumnezeu care are dragoste pentru toți oamenii, că de altfel, ne-ar nimici. Cel mai mare dar în lumea asta care este oferit de Dumnezeu pentru oameni, este dragostea și iubirea. Totul se naște din dragoste. Din ură se naște tristețe, moarte, pierzanie. Iar dragostea este ceva sublim. Cu dragostea poți trăi, face o casă, un copil, o carieră, din dragoste faci totul. Și o mâncare, tot o faci din dragoste.

Credința…
Are o putere de credință foarte mare, deseori aduce în discuție sau face referire la Dumnezeu chiar dacă spune că este un păcătos, însă încearcă să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru tot și să îi acorde câteva minute din viața sa în fiecare zi. Este recunoscător că i-a dat prilejul să ajungă pe pământul sfânt – Muntele Athos, unde a cunoscut sfânți părinți cu har. Acolo a cunoscut adevărata credință, adevărații călugări, unde a avut ocazia să fie binecuvântat de un duhovnic care i-a spus pe nume fără să-l mai fi întâlnit vreodată. Ține toate posturișe și pentru Ilie, perioada de post nu înseamnă doar să evite carnea sau lactatele, înseamnă să postească cu totul, să nu facă rău, să nu bârfească, să nu se bați, să nu înjure, ci să fie om bun. Postul este un prilej să devină mai bun și să se curețe de păcatele înfăptuite zi de zi. După spovedanie lucrurile în viață îi merg mai bine. Spovada contează foarte mut pentru interpret și este foarte important să își mărturisească păcatele. Doar așa primește dezlegare, precum spune și versetul ,,Atâtea câte sunt dezlegate pe pământ, vor fi dezlegate și în ceruri,,. Duhovnicul este cel care dezleagă și îi ușurează sufletul. Merge la mai mulți dohovnici și călugări și îi place să vorbească mult cu ei.

22851973_1685408381480073_1957507866033281315_nMama…
Are o relație specială cu mama. Își vorbesc orice, de 3-4 ori pe zi. Se mai întâmplă să îl cearte, dar o face constructiv pentru că îi vrea binele. Când are nevoie de ajutor, sună la mama. Dacă n-ar fi ea, s-ar simți cel mai singur om pe lume. Din dragoste pentru mama, i-a dedicat și un cântec minunat.

Ilie Caraș onorează cu prezența sa pe români la concertele prin țară și diasporă, precum și la evenimentele private. În curând va veni în fața publicului cu noi surprize muzicale, ducându-și cu drag activitatea artistică. Doamne-ajută!

Autor: Stela Botez
Foto: Arhivă artist

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s